Catedrala mării
de Ildefonso Falcones de Sierra
576 pagini
Editura Rao
59.99 lei

Catedrala mării încă nu a ajuns în topul bestseller din Book Review, însă după vânzările record şi traducerea în 23 de ţări unde publicul şi criticii au primit-o foarte bine, are toate şansele la un loc privilegiat. Autorul Ildefonso Falcones de Sierra îşi dovedeşte atât priceperea de povestitor cât şi experienţa juridică, romanul fiind şi un fel de glosar de expresii şi explicaţii ale practicilor citadine medievale. Cartea se încheie cu o notă a autorului în care sunt explicate sursele documentare şi motivaţia scrierii acestei lucrări: „Catedrala mării este omagiul meu pentru oamenii care au reuşit să ridice, în 54 de ani, unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din lume“.

În secolul al XIV-lea, Barcelona este un oraş important, atât economic cât şi politic; locuitorii din Ribera, o mahala pauperă de pescari, hotărăsc să ridice cea mai grandioasă catedrală închinată vreodată Fecioarei Maria, Santa Maria del Mar, Sfânta Maria a Mării. În plan paralel se derulează filmul vieţii lui Arnau Estanyol, fiul unui şerb fugar de pe pământurile stăpânului său şi refugiat în Barcelona. După ce tatăl lui este executat în public, Arnau devine bastaix, intră în breasla cărăuşilor de piatră pentru catedrala mării şi are grijă ca Joanet, fratele lui – de fapt un copil repudiat pentru că era rodul unui adulter – să înveţe pentru a intra în rândul clericilor. Destinul lui Arnau se împleteşte cu cel al construcţiei pentru care trudeşte. Face parte dintr-o breaslă respectată, care are reguli stricte, derivate din învăţăturile bisericeşti. Îndrăgostit de frumoasa Aledis, nu se poate căsători cu ea din cauza opoziţiei tatălui ei.

Arată prezentarea animată a ilustraţiilor

Pe parcursul intrigii cele două personaje se reîntâlnesc, îşi declară iubirea, se despart, se ascund unul de altul, iar la final ea se retrage elegant din viaţa lui în favoarea unei alte femei. Aşadar, Arnau ajunge soţul Mariei, fiica unui alt bastaix, şi îşi preţuieşte nevasta pentru grija pe care i-o arată, în timp ce încearcă să îşi ascundă sentimentul de vinovăţie pentru că o înşeală cu Aledis. Mai târziu, ca în soap operas, la întoarcerea din război Arnau îşi dă seama chiar că o iubeşte pe Maria, dar soarta crudă face ca ea să moară de ciumă şi el jură că nu va fi bărbatul altei femei în restul vieţii sale. Teoretic. Pentru că salvează copiii unui evreu bogat în timpul ciumei, Arnau are şansa să îşi schimbe destinul şi devine zaraf. Acceptă de fapt să fie paravanul afacerilor mult mai elaborate ale unui grup etnic prigonit în Barcelona medievală, cel al evreilor. Se face respectat datorită moralităţii sale şi graţie actelor de binefacere faţă de cei din mahalaua Ribera. Devine tutorele lui Mar, fiica lui Ramón, un bastaix care îl ajutase în trecut pe Arnau să depăşească durerea pierderii tatălui său şi care acum moare de ciumă. Intră în jocuri politice, dar se dovedeşte că nu are toate calităţile necesare pentru a rămâne un personaj invincibil. După ce acceptă o căsătorie de formă cu protejata regelui, Elinor, destinul lui Arnau devine un fel de jurnal dramatic, plin de complicaţii şi ghinioane. Elinor va fi cea care va determina întemniţarea lui Arnau şi aducerea lui în faţa judecătorilor Inchiziţiei. În această parte a romanului cel mai bine construit personaj este Joanet, acum călugărul dominican Joan ajuns inchizitor. El şi Elinor urzesc mai întâi îndepărtarea lui Mar de lângă Arnau, apoi contribuie la arestarea acestuia. De aici lucrurile o iau uşor raza şi povestea nu mai este la fel de bine orchestrată. În final prietenul şi ajutorul lui Arnau, arapul Sahat sau Guillem, cum vreţi să-i spuneţi, îl scoate din ghearele inchiziţiei plătind bani grei. Probabil gândindu-se la eventuala ecranizare a cărţii, autorul a abandonat ideea unui grande finale elaborat şi a ales calea candidului happy end, cu Arnau liber şi din nou alături de Mar, cu Joan şi Elinor arzând, la propriu, în flăcări mistuitoare şi cu restul personajelor frumuşel aranjate. S-ar putea să simţiţi o lacrimă în colţul ochiului când veţi descoperi că eroului principal i s-a îndeplinit chiar şi cea mai arzătoare dorinţă, aceea de a avea un fiu, care acum îi stă alături în catedrala proaspăt inaugurată şi care poartă numele bunicului Bernat, cel care şi-a sacrificat viaţa pentru ca Arnau să fie liber.