Multe negocieri dar şi multe contracte încheiate între publisherii de carte şi agenţii literari. Vedetele târgului au fost cărţile de nonficţiune, memoriile (cele ale lui Nelson Mandela au atins un record de interes din partea tuturor), cărţile poliţiste şi ficţiunea de calitate. Şi, spre deosebire de alţi ani, când publisherii căutau reţete clasice şi autori deja consacraţi, anul acesta debutanţii au fost în centrul atenţiei, poate din dorinţa de a aduce pe piaţă titluri noi. Ian McEwan a făcut senzaţie cu un roman nou, Solar, în care îşi dezvăluie „geniul comic“, după spusele agentului său. Actriţa britanică Emma Thompson se lansează în literatura pentru copii; Bloomsbury va publica volumul Nanny McPhee and the Big Bang în martie 2010, aproape simultan cu apariţia filmului omonim, care are scenariul semnat de vedetă. Printre autorii care au avut succes la această ediţie la Frankfurt se numără Scott Turow, Melanie McGrath, A.D. Miller, Dipika Rai, Harry Hill, J. A. Osborne, Stephenie Meyer, David Mitchell, David Shrigley, Howard Marks, Jonathan Lee, Steve Sem-Sandburg, Katherine Webb, Sara Gran, Philip Carlo, Michael Arnold, Kimberley Cutter, Tom Connolly, Robert Dickinson, Ed Hillyer, Deborah Harkness, Paul McEuen, Stuart MacBride, Andrew Blum, Tom Campbell, Elizabeth Day, Barbara Tate, Matteo Pericoli ş.a.

Autorii chinezi participanţi la eveniment au impresionat nu doar prin efortul de a scrie literatură de calitate într-o perioadă nu tocmai uşoară pentru ei, ci şi prin discursurile literare progresiste, dar echilibrate.

Ca să onorăm statistica, au fost 290.469 vizitatori, cu 2.9% mai puţin decât în 2008. Dintre aceştia, 181.155 au fost reprezentanţi ai industriei de carte, cu 2.7% mai puţini decât în anul precedent. Dar în centrul de negociere au fost 14.317 vizitatori, ceea ce înseamnă că s-au încheiat mai multe acorduri decât anul trecut. De fapt, majoritatea agenţilor şi publisherilor spune asta: a fost un târg cu o prezenţă mai redusă, dar discuţiile au fost concentrate şi au ţintit clar încheierea de contracte, nu doar prospectarea pieţei de carte.

Şi pentru că a fost vorba de un târg de carte pe vreme de criză, toată lumea se aşteaptă ca până în 2011 vânzările de carte tipărită să cedeze teren în faţa celor de e-books, care sunt considerabil mai ieftine. Şi aici apare o altă problemă: cât de ieftină trebuie să fie ediţia electronică, pentru a nu sufoca ediţia printată? Nimeni nu a dat încă vreun răspuns satisfăcător. Cert este că specialiştii în domeniu estimează că din 2018 vânzarea de carte tipărită va deveni un moft pentru cei care încă mai au biblioteci de umplut acasă.

La anul invitata de onoare va fi Argentina.

Barack Obama a declarat că l-au influenţat lecturile Souls of Black Folk de W. E. B. DuBois, Letter From Birmingham Jail de Martin Luther King, Cântecul lui Solomon de Toni Morrison, Puterea şi gloria şi American-ul liniştit de Graham Greene, The Golden Notebook de Doris Lessing, Pavilionul canceroşilor de Alexander Soljeniţîn, Bătălie îndoielnică de John Steinbeck, Power Broker de Robert Caro, Working de Studs Terkel, Avuţia naţiunilor şi Teoria sentimentelor morale de Adam Smith. Şi le-a mai citit fetelor sale, Malia şi Sasha, toate cele şapte volume din seria Harry Potter.

Am căutat şi în alte surse şi am întocmit o listă pe care sper să o lectureze măcar un candidat la preşedinţia României.

What Is the What: The Autobiography of Valentino Achak Deng
de Dave Eggers

Netherland
de Joseph O’Neill

Common Wealth: Economics for a Crowded Planet
de Jeffrey D. Sachs

Lincoln: The Biography of a Writer
de Fred Kaplan

Defining Moment: FDR’s Hundred Days and the Triumph of Hope
de Jonathan Alter

FDR
de Jean Edward Smith

Ghost Wars: The Secret History of the CIA, Afghanistan, and Bin Laden, from the Soviet Invasion to September 10, 2001
de Steve Coll

Collected Poems, 1948 to 1984
de Derek Walcott

Hot, Flat, and Crowded: Why We Need a Green Revolution—and How It Can Renew America
de Thomas L. Friedman

Unequal Democracy: The Political Economy of the New Gilded Age
de Larry Bartels

Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln
de Doris Kearns Goodwin

The Post-American World
de Fareed Zakaria

Parting the Waters
de Taylor Branch

Moral Man and Immoral Society
de Reinhold Niebuhr

Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals
de Saul Alinsky

Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie să fie presărată cu strategii de marketing, tactici ofensive şi promovare plină de imaginaţie.

Probabil că în România sunt mulţi scriitori talentaţi, care încă se mai luptă cu ideea de a publica romanul vieţii lor, însă habar n-au de unde să înceapă. Au scris cartea. Grupul de prieteni susţinători şi cel de critici desemnaţi au ajuns la un acord: respectiva operă are potenţial de bestseller. Şi de aceea trebuie să ajungă la cât mai mulţi cititori. Dar cum? Care sunt criteriile după care ar trebui să se ghideze când alege o editură? Trebuie sau nu să aibă un agent? Care sunt costurile implicate de un asemenea demers? Ar fi mai bine să publice independent? Să se promoveze exclusiv online? Lista întrebărilor necesare şi a celor conexe este mult-mult mai lungă, credeţi-mă. Şi un autor conectat la tot ceea ce se întâmplă în publishingul românesc şi în mediul online ar avea şanse să îşi transforme cartea în bestseller, dacă ar dori cu adevărat asta. Va trebui să depăşească la început euforia „eu nu scriu pentru bani, ci de dragul artei, vreau să dăruiesc lumii o operă sublimă“ sau blazarea caracteristică spaţiului mioritic: „eu n-am nici o şansă să sparg mafia editurilor şi să ajung să fiu promovat fără să am o rudă sau un prieten cu influenţă“. Sunt stări obişnuite prin care poate trece orice scriitor debutant, ameţit de laudele amicilor şi de admiraţia micului grup de cititori care a apucat să-i guste opera. Prin urmare, după ce dezmeticeşte din aburii elogioşi şi trece de mahmureala debutantului, trebuie să îşi facă un plan de marketing. Clasicul plan de marketing pentru lansarea pe piaţă a unui produs de larg consum. Pentru că asta este o carte: un produs pe care un autor îl doreşte a fi de cât mai larg consum. Dacă vă doriţi cu ardoare să vă vedeţi numele în vârful listei celor mai vândute cărţi, trebuie să vă marketaţi produsul într-un mod asemănător cu care un producător de detergent îşi lansează o nouă marcă. Care e piaţa? Ce dimensiune reală are? Care este publicul ţintă al produsului carte? Care este publicul extins şi cel principal şi cum pot fi atinse concomitent? Care este mediul preferat de publicul ţintă? Care este perioada propice de lansare a unei cărţi? Dacă nu ştiaţi, e începutul primăverii. Uf, deja v-am pierdut. Însă este foarte important ca publicul cărţii să aibă un profil, o faţă, o adresă şi nişte obiceiuri de consum care să ducă la creionarea unei strategii eficiente de vânzare. Alegerea editurii este încă o încercare dificilă. Chiar dacă se recomandă drept edituri care acoperă toate ariile de interes, este evident că fiecare are partea sa de piaţă pe care este regină. Şi de obicei o editură care are succes pe piaţa românească datorită unor titluri alese din listele de bestselleruri internaţionale va accepta cu greu un titlu local. Nu pentru că e sensibilă la globalizare, ci pentru că ştie că un autor de renume internaţional se vinde aproape singur, fără prea multe costuri adiţionale, pe când un debutant român trebuie promovat, antrenat, „crescut“. Şi de multe ori este foarte greu ca un publisher român să aplice pentru piaţa locală teorii care afară au succes garantat. Prin urmare, e de ocolit un nume ultracunoscut şi de ales o editură care are experienţă cu autorii români. Pentru un bun start pe piaţă este foarte important timpul pe care îl acordă editura pentru promovarea unui nou autor sau titlu. În orice caz, e bine ca debutantul să aibă habar despre ceea ce urmează pentru a putea contribui la succesul cărţii sale ori pentru a stopa o direcţie greşită în marketare. Dacă aţi reuşit să controlaţi o intrigă cu multe personaje, probabil că nu veţi avea cine ştie ce probleme în a stăpâni departamentul de promovare al editurii. Controlul promovării este foarte important pentru autor şi pentru carte.

După ce totul este clarificat până aici, intră viorile şi trompetele de promovare. Dacă există un buget de promovare şi este conceput un plan orchestrat care să vă ducă opera pe rafturile centrale ale librăriilor, cu atât mai bine. Veţi avea parte de afişe, de evenimente organizate cu mai multă sau mai puţină imaginaţie de către publisher, de interviuri cu presa, de apariţii aranjate la radio sau TV, de accesul la reţeaua de librării care contează.

Dar scenariul ancorat în realitatea românească este: buget minim sau deloc. Atunci trebuie să vă puneţi pe hârtie toate ideile de promovare, oricât de fantasmagorice ar fi ele. E o mişcare bună ca autorul să apară într-un show cu audienţă largă, în genul „Duminicii în familie“, să zicem? Doar peste ocean scriitorii care ajung la „Oprah show“ ating graţia divină, cărţile lor se vând mai bine ca pâinea caldă. Aici e o discuţie delicată, dar e clar că Oprah nu garantează succesul unei cărţi. Succesul e generat de cartea însăşi şi de modul în care autorul se identifică cu ea şi o promovează inteligent. Nici un prezentator de astfel de show nu o să stea să disece subiectul cărţii când are în desfăşurătorul emisiunii încă şapte-opt invitaţi, fiecare cu discursul lui. Trebuie să ochiţi în acelaşi punct de mai multe ori, din mai multe unghiuri. E ok un show cu audienţă largă, la fel de bune sunt şi apariţiile în programele matinale de la radio sau televiziune. Folosiţi intens Facebook, Twitter, Hi5, LinkedIn, Youtube, MySpace, cele mai citite bloguri, creaţi-vă un blog personal ori un website. Încercaţi să obţineţi testimoniale de lectură din partea unor nume consacrate în spaţiul cultural românesc. Apelaţi şi la promovarea circumstanţială: puteţi susţine diverse cauze sociale, campanii de educare, de informare…este important ca numele dvs. să fie cât mai cunoscut. Şi, la o adică, un debut în print, audio şi online poate fi o idee de succes. Treaba nu se termină după ce cartea a apărut pe piaţă. Ca orice produs are un ciclu de viaţă şi promovarea nu trebuie întreruptă, ci doar nuanţată. Cititorii trebuie să primească în mod constant informaţii despre autor şi chiar şi cifrele de vânzări pot fi un stimulent al creşterii veniturilor. Toate acestea sunt valabile mai ales în cazul unei cărţi de ficţiune sau de nonficţiune cu public larg (cărţile de self help). Pentru celelalte genuri publicistice sunt urmaţi cam aceiaşi paşi, însă adresabilitatea este restrânsă la publicul ţintă specific.

Orice ar face un scriitor debutant pentru a-şi vedea visul împlinit, trebuie să evite să cadă în penibil. În România apar anual câteva mii de cărţi, iar pentru a face dintr-un anumit titlu un hit, e nevoie de inteligenţă şi pricepere, nu de prostituţie.

Iată care sunt recomandările mele pentru luna mai.

YES MAN
de Danny Wallace
584 pag. Editura Trei. 49 lei

„Eu, Danny Wallace, în depline capacităţi fizice şi mentale, scriu acest manifest privitor la viaţa mea, după cum urmeaza: Jur că voi fi mai deschis ocaziilor care se ivesc. Jur că-mi voi trăi viaţa, folosindu-mă de fiecare şansă care-mi stă la dispoziţie. Jur că voi spune DA oricărui serviciu, cerere, propunere şi invitaţie… Jur că din acest moment voi spune DA acolo unde altădată aş fi spus NU“. Danny Wallace este un londonez cu o slujbă lejeră de producător la radioul public. Trecut de 25 de ani şi tocmai despărţit de iubita lui, trece printr-o perioadă de izolare, spre supărarea prietenilor. Până într-o zi când, într-un autobuz, primeşte un sfat de la un străin misterios, cu barbă: „Spune DA mai des!“. Se decide să urmeze sfatul timp de un an. Şi viaţa i se schimbă cu totul: acceptă întâlniri în locuri ciudate, dă curs ofertelor primite pe Internet, nu refuză nici un cerşetor sau, pur şi simplu, cedează invitaţiei de a bea un pahar în plus, intrând astfel în situaţii nu tocmai uşor de gestionat. Şi slujba lui ia o altă turnură: din moment ce spune da responsabilităţilor, i se încredinţează, spre disperarea lui, tot mai multe sarcini. Atitudinea sa pozitivă îl face totuşi din ce în ce mai plăcut tuturor. O carte autobiografică a cărei adaptare cinematografică îl are pe Jim Carrey în rolul principal.

FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL
MILLENNIUM 2
de Stieg Larsson
768 pag. Editura Trei. 55 lei

Lisbeth Salander se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar nu mai are nici familie, nici prieteni, realizează că este complet singură. În acelaşi timp, Mikael Blomkvist de la revista Millennium a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul Dag Svensson şi prietena lui Mia Bergman au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care activează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii sociale importante. Întâmplări din trecutul întunecat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală. Când Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander, iar poliţia va declanşa o adevărată vânătoare. Ea se decide să pună capăt pentru totdeauna trecutului şi să-i pedepsească pe cei care merită. Drumurile lui Blomkvist şi Salander se întretaie din nou. Jurnalist suedez, Stieg Larsson a murit în 2004, în mod neaşteptat, în urma unui crize cardiace. Cu câteva luni înainte, îi predase editorului său trilogia MILLENNIUM, o serie de romane care aveau să se numere, după dispariţia sa, printre cele mai căutate şi citite cărţi din lume.

ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI
Coordonatori: Ioan Aurel Pop şi Ioan Bolovan
Litera Internaţional. 608 pag. 169 lei
(disponibilă şi în limba engleză)

Istoria ilustrată a României, coordonată de Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, a fost elaborată după mai bine de 15 ani de la căderea comunismului în România, fiind rezultatul sintetizării unor cercetări recente, care aduc noi interpretări în legătură cu multe dintre episoadele trecutului românilor. Autorii au intenţionat să cultive convingerea că trecutul, cunoscut şi asumat, oferă o cheie a înţelegerii prezentului. Lucrarea cuprinde 1.345 de ilustraţii şi 39 de hărţi.

ISTORIA VIZUALĂ A ARTELOR PLASTICE
Litera Internaţional
512 pag. 64.90 lei

De la picturile rupestre la operele cubiste din secolul al XX-lea, de la templele greceşti la stampele japoneze, Istoria vizuală a artelor plastice propune o incursiune cronologică prin cele opt epoci fundamentale ale istoriei artei şi oferă o perspectivă limpede asupra celor mai importante momente ale acestora. Pasionaţii de istoria artei vor descoperi în paginile acestei lucrări povestea capodoperelor şi a creatorilor lor, de la primele manifestări artistice la înfloritoarele civilizaţii antice, de la Evul Mediu bizantin şi Renaştere la suprarealismul lui Dali şi minimalismul anilor ‘60. Ilustraţiile alese cu grijă susţin şi îmbogăţesc textul, asigurând emoţia vizuală în prezentarea fiecărei epoci şi personalităţi. Împreună, textul bine documentat şi ilustraţia, propun iubitorilor de frumos o aventură fascinantă în istoria artei lumii, oferind cititorilor o lucrare cu adevărat esenţială.

ISTORIA ILUSTRATĂ A LUMII
Litera Internaţional
544 pag. 169 lei

Porniţi într-o călătorie virtuală în timp, de la perioada antică până în zilele noastre: un volum esenţial! 4 000 de fotografii, reproduceri, ilustraţii şi hărţi. Civilizaţii, imperii, invenţii, războaie, revoluţii, fapte memorabile, personalităţi marcante. Nu rataţi ocazia de a descoperi cele mai importante evenimente care au marcat existenţa omenirii de-a lungul secolelor! Volumul cuprinde capitole precum Preistoria – primele imperii, Lumea antică, Evul Mediu, Începutul perioadei moderne, Epoca Modernă, Războaiele mondiale şi perioada interbelică, Lumea contemporană.

SIMBOLURI SACRE. POPOARE, RELIGII, MISTERE
de Robert Adkinson
Editura Art. 800 pag. 97 lei

Peste 770 de ilustraţii, dintre care 595 color: un compendiu vizual al eforturilor necontenite de a explica şi de a stăpâni universul înconjurător. De la cele mai importante momente din calendarul creştin: Ziua Născătoarei, Crăciunul, Postul Mare, Paştele, Înălţarea, Rusaliile, la simbolurile sfinte: mielul lui Dumnezeu, crucea şi crucifixul, cheile Sf. Petru, crucea Sf. Andrei etc., întrun album monumental de 800 de pagini.

JURNAL TRIST
de Katherine Mansfield
Editura Art. 25 lei

Jurnal trist adună însemnările din ultimii ani ai lui Katherine Mansfield. Apropiindu-se, treptat, de sfârşitul vieţii, scriitoarea trece, cu luciditate, printr-un întreg proces de pregătire şi transformare. Cel mai important gând, care nu-i dă pace nici măcar o clipă, este acela de a scrie. În ciuda bolii şi a obsesiei pe care o naşte – reumatismul care îi afectează inima, răceala care duce la pleurezie -, reuşeşte să se menţină într-o permanentă stare creativă. Mai mult decât atât, prietena ei, L.M., îi spune că, dacă s-ar vindeca, nu ar mai putea scrie. Iar moartea fratelui ei pe front o îndeamnă să scrie cu o şi mai mare înverşunare. Jurnalul lui Katherine Mansfield arată o cale nesperată prin care slăbiciunea umană se transformă în puterea de a fi un mare scriitor.

BAL LA CONTELE D’ORGEL
de Raymond Radiguet
Editura Art. 144 pag. 15 lei

Bal la contele d’Orgel – romanul scris de „copilul teribil“ al literelor franceze la 20 de ani şi etichetat de presa vremii drept scandalos – este o tulburătoare poveste despre dragoste şi adulter. Un soţ excentric şi obsedat de aparenţe, o soţie descendentă a Josefinei Bonaparte, crescută în decorul exotic al Insulei Martinica, şi un iubit introvertit formează un triunghi conjugal atipic, cu care Radiguet jonglează dezinvolt. Totul stă sub semnul carnavalescului, al deghizării şi al balului mascat. Totul e un joc fin între iluzie socială şi psihism freudian. Imaginea unei mame rigide se suprapune subtil peste aceea a iubitei intangibile, iar contele d’Orgel îşi înşeală soţia din datorie, iubind-o numai în măsura în care aceasta este dorită şi de ceilalţi.

BEZNĂ VIZIBILĂ. AMINTIRI DESPRE NEBUNIE
de William Styron
Editura Art.  92 pag. 15 lei

În vara anului 1985, William Styron a fost copleşit de o insomnie persistentă şi de un sentiment îngrijorător de rău general – primele semne ale unei depresii profunde, care avea să‑i sugrume existenţa şi să‑l aducă în pragul sinuciderii. Beznă vizibilă îi oferă cititorului ocazia unei călătorii fără precedent pe tărâmul nebuniei. Este o prezentare din interior a suferinţei agonizante a autorului însuşi, este privirea sa curioasă aruncată unei maladii care afectează milioane de oameni, dar este încă în mare măsură neînţeleasă. Datorită francheţei remarcabile şi puterii descriptive ale lui Styron, oricine citeşte această carte va reuşi să‑şi facă o idee despre suferinţa prin care trece o minte disperată.

CATALOGUL FIINŢELOR FANTASTICE
Editura Art. 194 pag. 64.5 lei

De la zânele fermecate până la zeităţile mării, de la îngeri până la demoni, balauri şi alte personaje legendare, Catalogul fiinţelor fantastice oferă poveşti pe gustul celor mai tineri cititori, îmbogăţindu-le imaginaţia cu o lume fabuloasă.

TEOREMA PAPAGALULUI
de Denis Guedj
Editura Cartier. 720 pag. 48 lei

Intriga se derulează într-o familie pariziană, ai cărei membri sunt domnul Ruche – un librar paralitic, Perrette – consoarta şi subalterna lui şi cei trei copii ai ei, gemenii adoelscenţi şi mezinul Max, care e surd. Toţi ai casei sunt angrenaţi în dezlegarea unei enigme matematice, un cod ascuns în ultimul mesaj lăsat de un vechi prieten al domnului Ruche. Acest prieten a trăit în Brazilia zeci de ani şi acum a fost asasinat, imediat după ce i-a trimis lui Ruche o grămadă de cărţi de matematică. Max trece practice prin toată matematica esenţială şi prin istoriile celor mai importante descoperiri ale acestei ştiinţe. „În jurul unei intrigi destul de complicate (…) autorul şi-a propus să ne povestească matematica într-un strălucit roman poliţist de dimensiuni generoase, în care întâlnim toată elita internaţională a cifrelor şi numerelor. Un adevărat tur de forţă“. Jean-Rémi Barland, Lire, noiembrie 1998

HIMERE

de Romain Gary
Editura Cartier. 396 pag. 35 lei

O poveste de dragoste în mijlocul unei Europe pline de războaie. Gary şi-a scris ultimul roman cu o libertate interioară pe care o poate avea un autor doar atunci când nu mai trebuie să demonstreze nimic: o soarta scriitoricească de excepţie. Dublul laureat Goncourt ne invită într-o călătorie sentimentală cvasihimerică. Ludo, personaj principal şi narator, cunoaşte de la 10 ani chinurile dragostei. În 1930, în Normandia natală, se îndrăgosteşte de micuţa aristocrată poloneză Lila Bronicka. După moartea părinţilor săi, tânărul ajunge în grija unchiului său Ambroise Fleury, un fabricant de zmeie de faimă mondială. Ludo nu o poate uita pe Lila. Face eforturi pentru a deveni bărbatul de care ea se va îndrăgosti, suferă, învaţă, disperă. Îşi atinge scopul după 9 ani, chiar la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Proaspeţii amanţi sunt despărţiţi de istorie. De-a lungul tulburătoarei sale istorii personale, Ludo este însoţit permanent de imaginea zmeielor unchiului său, simbol al îndrăznelii şi al credinţei în realizarea viselor imposibile.

SERIA VAMPIRII SUDULUI/TRUEBLOOD

5 volume
de Charlaine Harris
Editura Leda. 149.78 lei

Când Charlaine Harris a început să scrie, în urmă cu opt ani, despre chelneriţa de bar Sookie Stackhouse, probabil că nu îşi imagina că eroina sa va deveni la fel de populară ca o vedetă reală de la Hollywood. Genul abordat de Harris este un melanj bine dozat de mystery, science fiction şi romance, iar rezultatul este un cocktail ameţitor şi incitant pentru cititorii dornici de aventură. Fiecare carte ce a urmat succesului Morţi până la apus (Dead Until Dark) a confirmat apetitul cititorilor pentru un gen aparte de roman de aventuri. Sookie Stackhouse, chelneriţa telepată din Louisiana, şi-a lărgit cercul de prieteni cu vampiri, vârcolaci şi alte creature stranii, iar fiecare nouă aventură s-a tradus în sume considerabile din vânzarea cărţilor. Cărţile care au ca protagonistă sunt succese incontestabile în Japonia, Marea Britanie, Grecia, Germania, Thailanda, Spania, Franţa şi Rusia. Deocamdată. Seria publicată de editura Leda conţine volumele: Trueblood/Morţi până la apus, Moartea la Dallas, Clubul morţilor, Moartă pentru toţi, Mort de-a binelea.

MEMORIILE LUI SHERLOCK HOLMES

de Sir Arthur Conan Doyle
Editura Compania. 328 pag. 28 lei

Celebrul personaj Sherlock Holmes a prins viaţă sub pana lui Sir Arthur Conan Doyle în 1887, pe când doctorul Doyle îşi aştepta pacienţii în cabinetul său din Southsea. În câţiva ani şi după câteva zeci de anchete care au fermecat Anglia şi apoi lumea întreagă, detectivul s-a făcut stăpân pe o mitologie personală (costum în carouri, şapcă, pipă, lupă şi domiciliu în Baker Street 221B), mai convingătoare chiar decât viaţa unui londonez real. Holmes – campion al logicii, temperament de artist, dar nu mai puţin sportiv şi amator de chimie – cerceta fărădelegi complicate în tandem cu la fel de faimosul Doctor Watson – o figură de medic bonom, rotunjor, cu mare agerime socială –, care îi slujea şi de cronicar. În 1894, odată cu excepţionalele Memorii ale lui Sherlock Holmes, Sir Arthur Conan Doyle a încercat să se despartă de personajul de-acum fetiş, care-i consuma o „prea mare doză de imaginaţie“, umbrindu-i orice alte scrieri. Şi i-a confecţionat o ingenioasă dispariţie: Sherlock Holmes cade în capcana unui răufăcător diabolic, capul unei reţele infracţionale care prefigurează sistemul mafiot. Cititorii n-au acceptat însă o asemenea fatalitate, iar scriitorul, înduplecat, şi-a făcut eroul să „se întoarcă“ după câtva timp, gata de noi aventuri.

VISURI ŞI HIMERE
Ecouri simboliste în sculptura românească modernă
de Adriana Şotropa
Editura Compania.
192 pag. + caiet de
16 pag. cu fotografii. 25 lei

Adriana Şotropa luminează destinul accidentat al sculpturii româneşti, mai precis, momentul naşterii dureroase a modernităţii ei. A-şi părăsi statutul sigur dar anost de ornament funerar pentru a face saltul în abisul autonom al „artei pentru artă“ a fost pentru plastica noastră de la începutul secolului al XX-lea o încercare teribilă. Soldată cu ivirea unor personaje de succes, mimând creator modele germane şi franceze, a unor spirite torturate şi încă prea puţin înţelese, ca Paciurea, cu un geniu numit Brâncuşi, dar şi cu o seamă de sculptori „interesanţi“, surprinzători, pierduţi pe nedrept din vedere prin decenii şi depozite de muzeu. Marele merit al unei asemenea cercetări este acela de a ne arăta – folosindu-se şi de vreo 70 de fotografii – că suntem mult mai bogaţi decît ştiam. Şi, printr-un noroc, acest text dens şi documentat înscrie obiectele modelate şi cioplite în viaţa fiecărui artist, îmbrăcându-se în farmecul literar al unei poveşti.

GHIDUL XENOFOBULUI
Diverşi autori
Editura Nemira. 128 pag.
18.9 lei fiecare volum

O colecţie amuzantă de ghiduri despre micile calităţi şi marile defecte ale omenirii, într-o călătorie şarmantă şi ireverenţioasă, plină de umor şi onestitate. Vindecă de xenofobie aproape garantat! „Englezii îşi îndrăgesc copiii. Altfel spus, nu-i iubesc cu patimă, aşa cum îşi iubesc câinii, caii, iepurii, pisicile şi chiar dihorii ori nevăstuicile. Necazul cu puii de om este că nu au blană şi nici patru lăbuţe“.„Obezitatea constituie unul dintre marile paradoxuri ale americanilor: anorexicele din lumea modei sunt idolatrizate la unison, industria produselor pentru slăbit generează miliarde de dolari anual, însă în lumea reală domnul şi doamna America îşi toarnă din belşug maioneză pe Big Mac şi înfulecă porţii uriaşe de cartofi prăjiţi. Desigur, discriminarea este interzisă cu desăvârşire, mai puţin când vine vorba de graşi“. La spanioli, „cuvântul esenţial pe care trebuie să-l reţineţi din vocabularul lor este mañana (însoţit de obicei de o ridicare din umeri), care înseamnă «mâine» sau «cândva în cursul zilei de mâine», sau «poimâine», sau «răspoimâine» sau «săptămâna viitoare», «săptămâna de după săptămâna viitoare», «luna viitoare», «poate luna viitoare», «anul viitor», «posibil anul viitor», «mai bine să gândim în termenii anului 2013», «mai târziu», «cândva», «niciodată», «absolut niciodat㻓. Apoi,  „în fiecare german se află un strop din Beethoven, pierdut, cu părul vâlvoi prin codri, într-un apus plin de lacrimi, înfruntând imposibilul pentru a exprima inexprimabilul“. „Francezii cu bani se etalează cu mult mai multă discreţie decât bogătaşii italieni, germani sau americani. Poartă costume negre, conduc maşini negre, locuiesc în case negre, beau vin negru şi se întâlnesc în cotloane negre. Sumbru“. Cât despre israelieni, „ei ştiu că nu au maniere elegante, că invidiază pe oricine se bucură de mai mult succes, că petrec ore la rând încercând să păcălească sistemul, că petrec zile la rând încercând să se păcălească unul pe altul şi că se târguiesc cu absolut oricine pentru absolut orice“.

E important că o face, în primul rând. În America, unde altundeva decât în ţinutul ideilor de tot felul, a pornit un fel de leapşă vizuală şi de aici au crescut nişte bloguri cu imagini având aceeaşi temă: orăşeni citind. Orice, oriunde – în metrou, pe stradă, la o terasă, pe treptele universităţii, la coafor, pe stadion sau în sala de aşteptare a unui cabinet medical. Inaugurez o nouă rubrică de recomandări de lectură pentru citadinii care au învăţat de-acum pe de rost feţele celor cu care călătoresc dimineaţa spre birou. Dedicată celor care s-au săturat să privească în gol, meditând la ştirile dimineţii sau la deadline-urile de la serviciu. Celor pentru care lectura unui cotidian are gustul nesuferit al unturii de peşte luate cu forţa în copilărie. Şi celor care vor să facă dintr-o zi obişnuită un şir de evenimente plăcute întrerupte de rutina prăfuită şi nu invers… Şi pentru că întotdeauna doamnele sunt, din politeţe, primele invitate, prima recomandare le este adresată. Nu fac trimitere la titluri, ci la autori. E ca atunci când o prietenă te trimite la piaţa de flori cu cei mai frumoşi trandafiri şi tu alegi culoarea.

Cecelia Ahern

Adică chicklit. Nu poţi lectura Cehov în metrou, nici memorialistică, nici nonficţiune grea – părerea mea. Rămân beletristica uşoară şi literatura motivaţională. Şi una şi cealaltă te fac să zâmbeşti tâmp, din când în când. Nu pentru că n-ai înţeles ce citeşti, ci pentru că uneori stângăciile autorului sau ale traducătorului sunt amuzante până la gradul la care le poţi împărtăşi cu ceilalţi. Iar la o lectură de chicklit, o femeie zâmbeşte la scenele romantice şi la pasajele în care se identifică oarecum cu eroina.

Prin urmare, autoarea pe care v-o recomand e tocmai bună pentru o astfel de experienţă. Irlandeza Cecelia Ahern scrie o proză sensibilă şi reuşeşte de cele mai multe ori să impresioneze nu atât prin intriga elaborată sau personajele lucrate, ci prin pasaje descriptive emoţionante. La 21 de ani a scris primul roman, P.S. Te iubesc (P.S. I Love You), care s-a vândut în peste 40 de ţări. Filmul omonim, realizat de Richard LaGravenese şi produs de Wendy Finerman, e de-acum o peliculă de referinţă cu Hilary Swank, Lisa Kudrow, Kathy Bates, Gerry Butler, Harry Connick Jr., Gina Gershon şi Jeffrey Dean Morgan. P.S. Te iubesc a fost unul dintre cel mai bine vândute romane de debut din 2004, ajungând pe locul 1 pe lista de bestselleruri Sunday Times în Irlanda şi Marea Britanie. A fost bestseller şi în SUA şi Europa, menţinându-se în topurile din Germania pentru mai bine de 52 de săptămâni. În noiembrie 2004, cea de-a doua carte a ei, Suflete pereche (Where Rainbows End) a ajuns şi ea pe prima poziţie în topurile din Irlanda şi Marea Britanie, apoi căpătând statut de bestseller internaţional. Cea de-a treia carte a lui Ahern, Prietenul nevăzut (If You Could See Me Now) a fost publicată un an mai târziu şi a repetat succesul romanelor anterioare, fiind aleasă de producătorul Simon Brooks pentru casele de producţie SB Films şi Gold Circle. Cecelia Ahern a fost nominalizată la secţiunea debut 2004-2005 a British Book Awards, pentru romanul P.S. Te iubesc. În 2005 a câştigat distincţia Irish Post Award for Literature şi un premiu Corine pentru cea de-a doua carte Suflete pereche, care a fost preferata cititorilor din Germania. În 2006, a ajuns pe lista lungă la premiul IMPAC cu romanul de debut, iar în mai 2007 varianta americană a revistei Cosmopolitan a omagiat-o cu Fun Fearless Fiction Award pentru romanul Prietenul nevăzut. Cel de-al patrulea roman al Ceceliei Ahern, bestseller internaţional plasat pe locul 1 în topuri, Dispăruţi fără urmă (A Place Called Here) a fost ales de studiourile Touchstone şi Warren Littlefield pentru a sta la baza unui serial dramatic de televiziune. Cel de-al cincilea roman al Ceceliei Ahern este Thanks for the Memories. În prezent, lucrează la cel de-al şaselea roman. Găsiţi cărţile semnate de Cecelia Ahern la editura All – preţ 29.9 lei/volum.

James Patterson

La fel ca şi pentru femei, nu recomand un gen greu digerabil. Literatura poate fi de consum sau de colecţie. Însă trăim vremuri în care ne bucurăm că putem citi măcar puţin, orice. Înseamnă că mai avem puţină consideraţie pentru minţile noastre acaparate de slujbe stresante. Aţi mai auzit cu siguranţă de uzina de scris James Patterson, un reprezentant important al curentului detlit al ultimelor patru decenii. Sau poate aţi văzut vreun film cu detectivul Alex Cross, interpretat de Morgan Freeman.

Deşi e privit ca un Danielle Steel masculin, pentru că scrie pe bandă cărţi poliţiste care se citesc în trei ore, Patterson a reuşit să intre şi chiar să reziste săptămâni bune în topurile The New York Times Book Review cu titlurile cele mai remarcabile. Nu întâmplător, două dintre ele, Along Came a Spider şi Kiss the Girls au fost ecranizate cu succes. Pentru un cititor preţios de literatură filosofică, James Patterson poate fi calificat drept „bolnav, sexist, sadic şi deloc subtil“. Iar jurnalistul Patrick Anderson de la Washington Post care s-a specializat în recenzia de thriller, nu are prea multe cuvinte de laudă la adresa lui Patterson. Însă acesta este un megascriitor care stă alături de Stephen King, Michael Crichton, Robert Ludlum şi Tom Clancy, nu în panteonul marilor genii literare, ci în amfiteatrul scriitorilor care ne relaxează minţile şi ne duc, pentru scurt timp, în lumi cu peisaje familiare, dar în care se petrec lucruri surprinzătoare. Şi uneori, pentru contemporanii noştri acest fapt e mai important decât omagiul istoric. Cum v-am mai spus recent, Patterson mi se pare admirabil nu doar prin succesul pe care îl are cu literatura de consum, ci prin iniţiativele sale umanitare şi sociale. Vizitaţi readkiddoread.com şi veţi înţelege despre ce vorbesc.

Prin urmare, pentru o lectură energizantă de dimineaţă, vă recomand una dintre cele 16 cărţi de James Patterson traduse în România, la editurile Rao – Casa de pe plajă, 1-ul pe lista morţii, A 2-a şansă, Al 3-lea caz, 4 Iulie, Al 5-lea călăreţ, Salvamarul – şi Lider: Violetele sunt albastre, Şoarecele şi pisica, Trandafirii sunt roşii, Alertă de gradul zero, Marea ratare, Bufonul, Înscenarea, Jack & Jill, Lista neagră. Pe 27 aprilie a apărut în Statele Unite romanul The 8-th Confession. În iunie la Rao va apărea cel mai recent thriller al lui Patterson, Bikini.

În România se vinde mai puţin de o carte pe locuitor pe an.
De ce? O analiză subiectivă.

E cineva acolo? Acolo, adică pe piaţa de carte din România. Acolo, adică în librăria unde intru ca să cumpăr o carte pe care nu o găsesc la raft şi încerc să aflu de la vânzătoare dacă totuşi titlul se află pe undeva…. şi vânzătoarea mă priveşte blanc şi de obicei răspunde „Păi dacă n-aţi găsit-o, înseamnă că nu e”. Şi dacă insist şi ea caută şi găseşte, în mod miraculos, cartea care îmi trebuie, răspunde cu o ridicare din umeri la întrebarea mea: „Nu aţi fi putut proceda aşa de la început?” Nu, pentru că nu-i stă în fire să fie săritoare şi amabilă. E greu să zâmbească atunci când îi intri în librărie şi în general e agasată de timpul pe care îl petreci printre rafturi, studiind titlurile şi numele autorilor. Părerea mea este că buchiniştii de la Universitate sunt mai pasionaţi de carte decât oricare librar din orice reţea. În Marea Britanie sau Franţa, o carte este cumpărată cel mai adesea la recomandarea librarului. El este magicianul care ştie ce îţi place din clipa în care i-ai trecut pragul. În Statele Unite contează recomandarea cuiva apropiat sau o recenzie citită într-o publicaţie cu credibilitate maximă. În România existenţa unei cărţi este direct proporţională cu plictisul persoanei care o vinde. Sau cu inerţia şi lipsa de respect pentru produsul carte al lanţurilor mari de librării. Nu sunt multe, şi tocmai asta face ca destinul unei cărţi să fie tragic. Editura o scoate pe piaţă la un anumit preţ, Diverta – să zicem – adaugă nişte zeci de procente care îl urcă până la cota pe care doar puţini dintre cei care îşi doresc respectiva carte şi-l permit. Deci vânzarea de carte scade. Şi nu suferă librăria Diverta, unde spaţiul destinat cărţilor este din ce în ce mai restrâns. Suferă cititorii şi editurile. Cititorii pentru că îşi permit din ce în ce mai puţin cartea, iar editurile pentru că publicul lor ţintă este din ce în ce mai departe.

Dar destinul unei cărţi depinde şi de modul în care editura o promovează. Şi din păcate, sunt infim de puţine editurile româneşti care au un departament de marketing. Sunt puţine cele care au un om de PR care trimite aceleaşi comunicate – se schimbă titlul, autorul şi fraza de sinopsis doar. Lansarea de carte este rareori un eveniment despre care se vorbeşte şi a doua zi. Este o adunare anostă la care vorbesc aceiaşi oameni, în aceleaşi clişee, ori sunt invitate aceleaşi vedete supraexpuse ca să discute despre ceva cu care au prea puţină legătură. Şi mi se pare trist că un produs al imaginaţiei şi al creativităţii este promovat cu atâta lipsă de imaginaţie şi creativitate.

Citez dintr-o ştire Mediafax: „În România se vinde mai puţin de o carte pe locuitor pe an. «În ţările din Vest, se vând între 6 şi 10 cărţi pe locuitor pe an. Este o industrie de 6-10 ori mai puternică numai în număr de exemplare», a spus Mihai Penescu, directorul editurii All”. Senzaţia mea este că şi cartea a devenit un produs de lux, pe care puţini şi-l permit şi chiar mai puţini ajung să îl deţină. Culmea! Un produs gândit şi creat ca să ajungă la cât mai mulţi, a ajuns să fie inclus pe lista-de-cumpărături-în-caz-că-ne-mai-rămân-bani-după-ce-plătim-ratele-facturile-şi-ne-luăm-de-mâncare.

Nu cred că în România sunt 20 de milioane de cititori, mă aştept să fie cam o treime, dar informaţia conform căreia la noi se vinde mai puţin de o carte pe locuitor pe an mă îngrozeşte. Teoretic, fiecare român are dreptul constituţional la educaţie gratuită, practic se întâmplă ca unii dintre noi să fie forţaţi să amâne educaţia pentru a avea grijă de familie, de exemplu. Dar acestea sunt cazuri izolate, de care se ocupă, sper, alte publicaţii. Dragostea de lectură vine din educaţie, din modul în care cineva – părinte sau profesor – te ajută în copilărie să treci în lumi imaginate de alţii. Apoi depinde de tine dacă vei deveni un gurmand sau un ignorant. Însă trăim în epoca în care singura lectură a majorităţii tinerilor este mesajul de pe telefon sau chat. Când le va trece febra comunicării superficiale vor descoperi că au petrecut ani buni amăgindu-şi creierul cu nimicuri. Şi le doresc ca atunci să aibă ambiţia să recupereze timpul irosit. Cât despre părinţii acestor tineri, lor le este mai comod să îşi alimenteze creierul cu informaţii prelucrate deja, din presă şi de la televiziune. Ritmul cotidian le permite rareori să se refugieze în lectura unei cărţi. Iar lectura, ca ritual dedicat sinelui, a devenit un lux îndepărtat.

Cartea a intrat în colaps în România. Din cauza tuturor – editori, librari, cititori. Trebuie să ne decidem dacă o salvăm sau o lăsăm să dispară.